Crash (1996)
Cine îl știe pe Cronenberg știe că deviația, deraierea de la funcționarea oamenilor în limite normale, e o temă importantă a filmelor lui. Crash prezintă efectul obsesiilor sexuale asupra noastră, folosind ca pretext excitația sexuală pe care accidentele de mașină le-o cauzează anumitor indivizi. Interzis în unele țări, filmul a stârnit multe controverse datorită scenelor de sex ce au la bază o violență aproape morbidă.
În centrul acțiunii se află James Ballard (James Spader) și Catherine Ballard (Deborah Kara Unger), soț și soție, un cuplu a căror viață erotică a devenit monotonă și sunt nevoiți să apeleze și la alți parteneri pentru a fi satisfăcuți. Când James are un accident de mașină, îl cunoaște pe Vaughan (Elias Koteas), un bărbat cu o atracție bolnavă față de accidentele automobilistice mortale. Foarte important e că toată lumea în film e foarte excitată și are o poftă nebună de a face sex. Tot ce pe un om normal l-ar speria sau scârbi, pe protagoniști îi stârnește erotic. Povestea devine astfel forțată și neverosimilă. Nu fetișul e problema, ci felul în care e abordat. Dacă oprești sonorul, fără muzica stranie și fără să știi ce-și spun personajele, o să ai impresia că vezi un film erotic. Unul care e cam bizar pentru orice privitor pentru a fi stârnit în vreun fel.
Totuși Crash realizează ceva important. Prin inventarea unui fetiș inexistent, Cronenberg distanțează publicul, împiedicându-l să se identifice cu pasiunile personajelor, oferindu-i astfel ușurința și luciditatea de a observa cum nevoia continuă și neobosită a satisfacerii unui fetiș te atrage pe un drum extrem de periculos de pe care nu ai cum să te mai întorci.
