un film pe zi

                                                                                   by Andrei Runcanu
In fiecare zi vad un film si scriu despre el

Another Earth (2011)

Ideea te a te întâlni cu tine însuți este cea de la care actrița Brit Marling și regizorul Mike Cahill au pornit când au scris scenariul pentru Another Earth. Deși vorbești cu tine în fiecare zi și te vezi în oglindă, șansa de a te privi din-afară și de a intra în contact cu tine e una pe care aproape nimeni n-ar rata-o. Dar ăsta e doar un punct de pornire, Another Earth fiind de fapt o dramă despre puterea de a ierta.

Rhoda (Brit Marling), o liceeană proaspăt acceptată la MIT, pleacă într-o seară cu mașina de la o petrecere și, distrasă de radioul care anunța apariția unei planete asemănătoare cu Pământul în galaxia noastră, lovește frontal o mașină oprită la semafor. Soția, fetița nenăscută și băiețelul compozitorului John Burroughs (William Mapother) sunt uciși pe loc, Burroughs fiind singurul care supraviețuiește. După patru ani de stat în închisoare Rhoda se întoarce în societate și, cuprinsă de remușcări, încearcă să-și ceară iertare de la Burroughs pentru greșeala comisă. Pasionată de astronomie, Rhoda aplică la un concurs ce are ca premiu o călătorie gratuită către Pământ 2, planeta care între timp a ajuns incredibil de aproape de Pământ. Lansat în același timp cu Melancholia, filmul atinge teme asemănătoare, un cadru fiind aproape identic, cel în care eroinele se dezbracă atrase de noul astru de pe cer. Another Earth nu e un science-fiction și nici nu își propune. Forța poveștii stă în interpretarea lui Brit Marling, care conturează perfect dorința continuă a Rhodei de a fi iertată, de a repara ce a distrus și a-și găsi liniștea.

Another Earth e un film independent american care îți dă speranța că greșelile pot fi îndreptate. Ba mai mult, că poate exista undeva în Univers o altă variantă a ta care nu a comis aceleași greșeli. Finalul oferă ceva ce viața noastră pe Pământ nu poate oferi: șansa de a trăi prezentul unui trecut mai luminos.

Comments
blog comments powered by Disqus