The Dictator (2012)

Sacha Baron Cohen e unul dintre cei mai cunoscuți și controversați comici ai momentului, celebru pentru personajele Borat, Brüno, Ali G, cât și pentru glumele rasiste, misogine, xenofobe, discriminatorii și sexual explicite. The Dictator ne aduce o nouă creație Baron Cohen, dictatorul opresiv Aladeen.
Amiralul General Hafez Aladeen (Sacha Baron Cohen), dictatorul Republicii Nord Africane Wadiya de peste 40 de ani, un conducător răsfățat și nemilos, urăște Israelul și statele vestice care îl susțin și dezvoltă un program militar nuclear împotriva lor. Când Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite vrea să intervină armat în Wadiya, Aladeen călătorește în America pentru a se adresa consiliului. Însă mâna lui dreaptă, unchiul Tamir (Ben Kingsley), îl trădează aranjând să fie omorât și înlocuit cu o sosie care să proclame Wadiya un stat democratic, în felul ăsta Tamir putând vinde petrolul țării investitorilor străini. Supraviețuind atentatului, Aladeen ajunge singur pe străzile din New York încercând să împiedice democratizarea țării sale. Pe acest fir narativ se așează poantele răutăcioase și sexuale ale lui Baron Cohen, coscenarist al filmului. Tot ce nu ai voie să spui sau să arăți într-un film apare în The Dictator, de la ură rasială, glume nemiloase pe seama unor momente tragice din istorie, până la poante sexuale ce sfidează orice reguli ale bunului simț. Și totuși râzi în hohote. Pentru aproape o oră și jumătate cineva spune tot ce nu e voie să se spună și ne arată așa cum suntem, răi și cu prejudecăți. Sunt ironizate toate preconcepțiile și valorile superficiale ale societății americane, iar într-un discurs despre ce înseamnă dictatura se definește de fapt sistemul politic american.
The Dictator e o satiră politică acidă ce se folosește de prejudecăți pentru a ne arăta propriile limite de toleranță și acceptare. Faptul că în multitudinea de glume xenofobe și discriminatorii nu apare nici măcar o referință la religie sau credință e o dovadă clară că Baron Cohen nu vizează fără discernământ subiecte tabu pe care să le exploateze comercial, ci ironizează exact acele prejudecăți care ne împiedică să fim toleranți cu cei altfel decât noi.